Pe aceeasi ulicioarã...Pe aceeasi ulicioarãBate luna în feresti, Numai tu de dupã gratii Vecinic nu te mai ivesti ! Si aceiasi pomi în floare Crengi înting peste zaplaz, Numai zilele trecute Nu le fac sã fie azi. Altul este al tãu suflet, Altii ochii tãi acum, Numai eu, rãmas acelasi, Bat mereu acelasi drum. Ah, subtire si gingasã Tu pãseai încet, încet, Dulce îmi veneai în umbra Tãinuitului boschet Si lãsîndu-te la pieptu-mi, Nu stiam ce-i pe pãmînt, Ne spuneam atît de multe Fãr-a zice un cuvînt. Sãrutãri erau rãspunsul La-ntrebãri indeosebi, Si de alte cele-n lume N-aveai vreme sã întrebi. Si în farmecul vietii-mi Nu stiam cã-i tot aceea De te razimi de o umbrã Sau de crezi ce-a zis femeia. Vîntul tremurã-n perdele Astazi ca si alte dãti, Numai tu de dupã ele Vecinic nu te mai arãti ! ("Convorbiri literare", XII, 1879, 1 februarie nr. 11) |
 |